E noapte rece si vântul bate
Cu şuieratul lui prelung
Şi din ecouri depărtate
Atâtea gânduri mă ajung.
Ce bine e să fiu acasă
Să ştiu că am destul castig
Să nu mă chinuie nici foamea
Nici să nu rabd pe drum de frig.
Si bun a fost cu mine Domnul
Că nu stiu cum să-i multumesc
Cum l-as primi să stiu că vine
Să-mi fie oaspete ceresc.
În jocul straniu de lumină
Al flăcarilor de cuptor
Pe gene cade-o toropeala
Ca zvonul unui somn usor.
Deodată o bătaie-n poarta
Tresar!E cineva pe drum
Ma uit la ora,e târzie
Numai tâlhării umbla-acum.
Răsuna iarăsi o bătaie
Si inca alte:doua,trei
Si strig atunci:"Cine-i acolo?"
E cam tarziu acum,ce vrei?
Si glasul de afara-mi spune
"Vin dintr-un loc îndepărtat
Umblatam cale lunga astăzi
Sânt ostenit si s-a noptat
Nai vrea căldura dinăuntru
Sa-nparti cu mine pan la zis
Ti-as multumi cat stiu mai bine
Si-n rugăciuni te-oi pomeni.
Primestema doar pana mâine
Caci am nainte un drum lung
Umblatam cale lunga astăzi
Sunt ostenit si sa-noptat.
Mă strecurai langa fereastră
Sa-l vad prin geamul aburit
Era urât si plin de zdrențe
Părea murdar si obosit.
Nu cer decat un colt de pâine
Uscat sa fie sa mil dai
Sa dorm pe jos pe o rogojina
Doar mila rogute sa ai.
Ganditumam o clipa lunga
Si i am strigat apoi răstit
"Straine dute mai departe
Aici nui han de găzduit.
Nu teai gandit mai-dinainte
Unde ai s dormi,ceai sa mănânci
E prea târziu sami bati la poarta
E prea târziu sa mi te plângi.
Si-am am auzit cum pasi afara
Încet,încet s-au depărtat
Pana cen liniste doar vântul
A mai ramas stăpân pe sat.
Si multumit în patul moale
Am adormit apoi curând.......
Dar am avut în neagra noapte
Un vis ce nu-l aveam nicicând.
Parca din norul de lumină
Domnul Isus se cobora
Venea in casa mea sa-mi spuna
Ce nimeni altul nu stia.
Credeam ca-mi va vorbi de bine
Va laudă tot ce am făcut
Dar sa apropiat de mine
Si trist cu lacrimi mi- a vorbit.
Prietene,am vrut asnoapte
Sa inoptez în casă ta
Am vrut din pâinea ta la masă
Să iau un colt ca partea Mea.
Si miai răspuns că pentru Mine
Tu nai nici pâine si nici pat
Si mai lasat in frig afară
Să plec flămând si întristat.
Casuta ta nu era mica
Sa pot sa-ncap si Eu in ea
De ce n-ai vrut sa ai la masă
Un ostenit in casa ta?
Si ma privit cu ochii umezi
Pana ce norul la luat
Si-am inteles ca El fusese
Pribeagul ce l-am alungat.
Trezit din somn de-nfiorare
Ma repezii orfan în frig
Si incepu-i în gura mare
Străinul inapoi sa-l strig.
Dar vai,de mult plecase omul
În întunericul pustiu
Dar vântul imi soptea din ramuri
Ca ma trezisem prea târziu.
AMIN
